O întâmplare mai remarcabilă a fost pe la a 3-a sau a 4-a cură, când am aflat că trei foste colege de salon muriseră. În capul meu era evident că eu urmez. Îmi aduc aminte că am avut o cădere nervoasă serioasă, îmi venea să urlu și să fug din spital și a fost nevoie să mă calmeze intravenos.
Până atunci mă abțineam să plâng cu ai mei de față, decât chiar când simțeam că nu mai pot. Lupta mea a fost pentru ei, inițial. Veneau de 2 ori pe zi la mine, deși mergeau și la muncă și mai îmi aduceau și mâncare făcută acasă pe care eu nu o mâncam. Eram răutăcioasă, insuportabilă chiar, dar ei au înțeles că nu eram eu aia, ci doar eram supărată din cauza a ce mi se întâmpla.
Tot atunci am cerut să văd măcar o persoană cu aceeași boală care trăiește și are viața ei, o viață normală. Bine, normalul ăsta se schimbă după, dar asta e altă discuție. Doctorul meu, care a luptat alături de mine așa cum un părinte luptă alături de copilul lui, mi-a făcut cunoștință cu Elena, o fată care era în remisie de 11 ani, fără transplant, dar cu o recădere. Atunci mi-am zis că dacă ea a putut, pot și eu.
Dar curele au continut și eu tot nu intram în remisie. Nu era nici recădere, dar nici remisie. Eram țintuită locului, undeva între cele două. Așa că medicii au decis că mai este nevoie de o părere, dar din afara țării și am fost îndumați să mergem în Genova, Italia. Zis și făcut! Era prima dată când ieșeam din țară și prima dată când zburam cu avionul. Îmi imaginam că va fi altfel, dar m-am bucurat de experiență chiar și așa, mai ales că nu știam ce îmi rezervă ziua de mâine.
Confirmarea celor din Italia nu a întârziat să apară, era clar că am nevoie de transplant. Și nu asta ar fi fost cea mai mare problemă, ci că costa 150.000 de euro și nu mai aveam la dispoziție decât 2-3 săptămâni să fac operația. Și dacă vindeam tot ce aveam, nu obțineam suma… un sfert, poate. Deodată, viața mea atârna de banii ăștia.
Articol scris de Camelia Rusu – supraviețuitoare de 8 ani. Acest articol este a treia parte dintr-un jurnal în 7 părți pe care Camelia l-a scris despre experiența ei cu boala și procesul de vindecare, în speranța că va fi de folos și altora.
