Într-o lume plină de provocări medicale și nevoi urgente de sănătate, gesturile extraordinare ale oamenilor pot să devină șanse la viață.
De ce alege cineva să devină donator de celule stem și cum se transformă acest gest simplu într-un act cu impact enorm?
Într-un dialog sincer și plin de emoție, Daniel Crăcea aduce în prim-plan nu doar importanța donării de celule stem, cât și chemarea către o comunitate mai sănătoasă și mai solidară. Un om obișnuit devine un erou prin acest act de compasiune și devotament, oferindu-ne tuturor o lecție despre puterea de a face bine în lumea în care trăim.
- Ce te-a determinat să devii donator de celule stem și să faci acest gest extraordinar?
Totul a început în copilărie, când, mic fiind, părinții mă duceau la bunicii din partea mamei. Pe bunica mi-o aduc aminte bine, pe bunicul vag. Ajunsesem la vârsta la care începusem să înmagazinez informații și îmi amintesc că bunicul suferea de cancer de colon. Îmi aduc aminte că, fiind în ultimul stadiu, a fost dat acasă și venea cineva și îi făcea morfină pentru durere. Pe vremea aceea medicina nu era atât de avansată. După experiența asta, mi-am propus că dacă pot să ajut pe cineva să mai trăiască o zi, o lună, un an, o voi face indiferent de situație.
- Cum ai experimentat procesul de donare de celule stem și care au fost emoțiile tale pe parcursul acestei experiențe?
A fost o experiență interesantă și totodată foarte mulțumitoare pentru sufletul meu că am putut ajuta pe cineva. Fiind cadru medical (medic veterinar), și spre surprinderea mea, nu am avut emoții mai deloc, fiind familiarizat cu acele, și vene, și sânge. Pot spune că faptul că voi sta nemișcat câteva ore cât ține procedura mi-a dat câteva bătăi de cap seara dinaintea procedurii, dar gândul că poate persoana care urma să primească ar fi stat de două ori mai mult ca mine, m-a liniștit și împăcat cu interiorul.
- Ai întâmpinat dificultăți sau temeri înainte sau în timpul procesului de donare? Cum le-ai depășit?
Aici a fost o situație puțin amuzantă, între ghilimele, dacă pot spune. Dupa patru ore de stat nemișcat, timp în care am și dormit puțin, am și mâncat puțin, când mai aveam aproximativ două ore (se dusese mai mult de jumătate din perioadă), amorțit fiind, am încercat să mă întind puțin, fără să mișc mâinile, doar din corp. În momentul ăla, presiunea sângelui a început să scadă, aparatul a început să bipăie și gândul că am stat degeaba patru ore și că trebuie să o iau de la capăt îmi tot venea în minte. Am reușit să mă concentrez puțin și totul a revenit la normal, debitul a crescut și procedura a continuat. Până și doamna doctor era puțin speriată să nu fi stat toți acolo degeaba. În final totul a fost ok.
- Crezi că experiența ta ca donator de celule stem te-a schimbat sau influențat în vreun fel? Dacă da, cum?
Această experiență nu m-a schimbat în niciun fel. Îmi pare bine că am reușit să duc la capăt procedura, sper ca persoana care a primit celulele stem să fi reușit să treacă peste boală și să recapete viața de dinainte, cu bune și rele. Dacă voi fi sunat din nou pentru altă persoană, cu siguranță o voi face din nou, fără să stau pe gânduri și sunt sigur că și fetița mea, dacă va putea, va ajuta la rândul ei.
- Ce sfat ai oferi celor care vor sa doneze celule stem hematopietice, dar sunt încă indeciși sau neliniștiți?
Celor care vor să doneze celule stem hematopoietice, dar sunt indeciși, le-aș spune așa: numai uniți putem să fim o comunitate sănătoasă. Poate azi suntem sănătoși, dar mâine, o rudă, sau poate chiar noi, vom avea nevoie de aceste celule stem hematopoietice și atunci cu ajutorul unei persoane binevoitoare primim o sansă la viață. Dacă toți am fi de acord să donăm aceste celule stem și am face-o, probabil mult mai multe persoane s-ar bucura în acest moment de cei dragi și i-ar avea aproape de sărbători și nu numai. Nu ne costă nimic să facem un bine, dar pentru celălalt de la capătul firului, reprezentăm totul pe lume. Să nu ne fie frică și dacă putem, să facem bine și celor din jur.
- Există vreo experiență sau moment particular legat de donarea de celule stem care ți-a rămas întipărit în minte și pe care ai dori să îl împărtășești?
Mi-a rămas în minte momentul în care asistentele se uitau la venele mele și spuneau: “Asta nu e bună de înțepat, e de back-up mai mult. Asta e mai bună, înțepăm aici și sperăm să ducă vena”. Eu în tot acest timp îmi spuneam “Doamne ajută să fie vena bună și să mergem până la final pentru că sunt aici să fac un bine și trebuie să îl fac!”. În final totul s-a terminat cu bine.
- Ce mesaj ai pentru cei care ar putea fi inspirați de gestul tău și ar dori să devină și ei donatori de celule stem pentru a aduce speranță și vindecare?
Oameni buni. Poate la prima vedere pare înfricoșător pentru un om de rand, dar nu este chiar așa. Sentimentul că poți face un bine face mai mult decât orice. Persoana care a primit celule stem hematopoietice era un tânăr de 19 ani. Poate fi un nepot, chiar copilul vostru. Numai făcând un bine ne putem aștepta la bine. Nu este un efort așa mare pentru donator, dar pentru primitor este singura șansă la viață. Fiți buni, oameni dragi.
- Cum crezi că ar putea comunitatea să sprijine și să încurajeze mai multe persoane să devină donatori de celule stem, având în vedere importanța acestui act?
Sincer, probabil că achitarea integrală a costurilor cu masă cred ca ar fi mult mai ok. În momentul ăsta, transportul și cazarea se achită integral de către comunitate, dar masa doar în proporție de 45 lei pe zi (dacă imi aduc eu bine aminte). De asemenea un abonament pentru muzee sau alte institute culturale cred că și ele ar fi un plus.
- Ai avut ocazia să afli mai multe despre beneficiile și impactul pe termen lung al donării tale de celule stem asupra cercetărilor medicale și tratamentelor viitoare?
Sincer, am citit câte ceva dar nu am intrat în amănunte. Am discutat cu doctorul câteva chestiuni, dar cum timpul lor este limitat, esențialul mi-a fost transmis. Sincer, nu știu care este impactul asupra cercetărilor medicale și tratamentelor viitoare, dar sper că undeva niște doctoranzi să facă cercetări și medicina să evolueze astfel încât să nu ne mai pierdem semenii la vârste fragede de leucemie, cancere sau alte afecțiuni asemanătoare, și să murim de bătrânețe.
- În ce mod consideri că povestea ta ca donator de celule stem poate sensibiliza și mobiliza alți oameni să se implice în această cauză nobilă?
Sunt sigur că mai sunt persoane ca mine, care iși doresc să facă bine și care nu au un impuls. Discuția mea cu medicul de la centrul de donare a fost definitorie. Nimeni nu știe ce presupune asta. Până să fiu întrebat de medicul de la centrul de donare de sânge Brăila dacă vreau să mă înscriu în Registrul Donatorilor Universali de Celule Stem Hematopoietice, habar nu aveam că există așa ceva. După câteva minute de discuții explicative, am hotărât să mă înscriu și de aici am ajuns donator. Discutați cu medicul de la centrul de donare sau medicul hematolog de aceste lucruri și o să vedeți că nu este o procedură chiar atât de dificilă raportat la cât bine faceți.
- Există vreo resursă sau organizație pe care ai dori să o recomanzi celor interesați să devină donatori de celule stem pentru a obține mai multe informații sau pentru a începe procesul?
Sincer, nu am o recomandare de resursă sau organizație. În cazul meu, discuția a plecat de la examinarea clinică înainte de donarea de sânge de la centrul de donare Brăila. Medicul m-a întrebat, mai mult retoric la vremea aia, pentru că nici el nu se aștepta să accept, dacă sunt de acord să mă înscriu în Registrul de Donatori Universali de Celule Stem Hematopoietice și am acceptat. Probabil dacă medicii din aceste centre ar discuta mai cu încredere de acest registru, probabil ar fi mult mai mulți înscriși acum.
- Există vreun mit sau informație greșită despre donarea de celule stem pe care ai vrea să le demontezi sau să le clarifici?
Sincer, nu am știut nimic despre donarea de celule stem până cu patru zile înainte de donarea propriu zisă, atunci când am discutat cu medicul hematolog de la Fundeni. Așadar, nu știu niciun mit pentru că nu citisem deloc despre asta și sincer să fiu, nici după donare nu am citit mituri sau alte informații.
- Consideri că este important să existe o conștientizare crescută în societate cu privire la donarea de celule stem, și cum poate contribui acest lucru la salvarea de vieți?
Acest aspect l-am discutat și cu medicul supraveghetor în timpul procedurii. Până să ajung aici, nici nu știam că există acest centru și că se face așa ceva. Dacă la televizor s-ar discuta mai mult de beneficiile pe care le aduc celulele stem primitorilor, probabil am fi de patru ori mai mulți înscriși. Nu am văzut în societate să se discute despre donarea de celule stem sau donarea de organe deloc, de aceea și numărul de donare de organe este așa mic și mulți dintre noi, din păcate, ne stingem din cauză că nu primim o inimă sau un rinichi la timp. Poate ar trebui să fie emisiuni plătite din bani publici, sau spoturi publicitare pe tema asta, în care oamenii să conștientizeze că pot salva o viață cu efort minim, donând celule stem, sau în caz de o tragedie, organele rudelor apropiate pot salva alte câteva vieți și ajutându-ne între noi, numai așa vom fi o comunitate sanătoasă.
- Ce mesaj încurajator ai pentru toți cei care iau în considerare să devină donatori de celule stem?
Celor care vor să devină donatori de celule stem le spun așa: oameni dragi, sănătatea stă în mâinile noastre și ale medicilor. Poate azi suntem sănătoși, dar niciodată nu știm ce va fi mâine. Dacă azi poți face un bine și salva o viață, fă-o! Efortul este minim, empatia medicilor este la nivel maxim, iar satisfacția este una supremă. Mâine poate vom avea noi sau copiii sau nepoții noștri nevoie de o mână de ajutor și atunci cineva ne va întinde o mână, cum întindem noi azi.
Eu am donat pentru un tânăr de 19 ani. Băiatul ăsta are toată viața înainte și e păcat să se stingă la o vârstă atât de fragedă. Și eu am copil și voi poate aveți copii, sau nu, dacă nu o faceti pentru voi, faceți-o cu gândul la copilul vostru. Sunt sigur că un părinte de partea cealaltă se roagă pentru binele nostru și îi mulțumește lui Dumnezeu că existați și că ajutați o persoană necunoscută care, fără sprijinul vostru, nu ar avea nicio șansă la viață.
Eu în toate aceste patru zile premergătoare, cât și în timpul operațiunii, gândul mi-a fost numai la copilul meu și asta mi-a dat putere. Să nu vă fie frică, să faci bine nu te costă nimic, dar se va întoarce înzecit cândva în viața asta! Succes!
