More
    Acasă Resurse Gabriel Oraveț: Imaginează-ți că timpul nu se oprește și nu se va...

    Gabriel Oraveț: Imaginează-ți că timpul nu se oprește și nu se va opri!

    Gabriel Oraveț este un supraviețuitor. Un om care s-a luptat cu un diagnostic dur, dar care privește în urmă fără resentimente. Un om care nu și-a pierdut niciodată speranța și nădejdea în medicii care, în cele din urmă, l-au salvat. Săptămâna viitoare, pe 28 mai, Gabriel va cânta alături de câțiva membri ai familiei sale într-un concert dedicat medicilor și pacienților de la secția de Hematologie a Spitalului Colțea. Un mic eveniment plin de recunoștință pentru cei care i-au salvat viața și dătător de speranță pentru cei care trec prin ce a trecut și el.

    Dar haideți să-l cunoaștem mai bine. Să vedem cine e, cum trăiește și din ce își ia forța un astfel de om. Un om cu forța a milioane de oameni.

    Spune-ne câteva cuvinte despre tine: de unde ești, câți ani ai, care sunt hobby-urile tale etc.

    Mă numesc Gabriel Oraveț și am 34 de ani. Sunt din Craiova dar de mai bine de 15 ani locuiesc și muncesc în București. Sunt violoncelist la Opera Națională București deci aș putea spune că mă bucură cel mai mult să cânt. Profesia îmi este și cea mai mare pasiune, dar mă regăsesc și în alte hobby-uri: îmi place să mă dau cu bicicleta ori de câte ori am ocazia și sunt cumva nedespărțit de aparatul foto, deci aș putea spune că sunt și un fotograf amator.

    Cum ai aflat că ești bolnav și ce a urmat imediat după?

    A fost subit. M-am trezit într-o dimineață cu capul supradimensionat, era umflat ca și cum aș fi câștigat peste noapte niște kilograme bune care s-au așezat doar pe față. Mi s-a părut ciudat, așa că am mers la medicul de familie. Au urmat cam două săptămâni de investigații prin diverse cabinete de specialitate, însă fără să identificăm exact problema. Între timp am început să mă simt ceva mai rău, mă durea pieptul și îmi lipsea aerul, așa că am ajuns în final la camera de gardă a Spitalului Universitar și, în urma unei tomografii toracice, au început să se clarifice lucrurile spre ceea ce a fost ulterior un diagnostic de limfom non-Hodgkin. Nu pot să spun că ce a urmat a fost ușor, dar cred că norocul meu a fost să întâlnesc o echipă de medici extraordinari, care au făcut ca lucrurile să pară mai puțin înfricoșătoare. Au urmat aproape doi ani de chimioterapie, radioterapie și în final un auto-transplant de celule stem.

    Care a fost cel mai greu moment din tot procesul de tratament?

    Cele mai grele momente pot spune că au fost cu siguranță lunile de izolare petrecute în camera sterilă, înainte și după auto-transplant. E dificil de îndurat tot procesul acesta în singurătatea propriei camere. Am avut totuși familia și prietenii foarte aproape, în mod constant, jos, în curtea spitalului, petrecând ore bune cu ei la fereastră. Am apreciat mult lucrul acesta! 

    Cine era Gabriel înainte de boală și cine este Gabriel cel de acum?

    Am fost și sunt aceeași persoană. Sunt poate mai bogat cu o experiență de viață de care nu aveam neapărată nevoie, dar care m-a învățat totuși să apreciez toate momentele trăite, inclusiv cele mărunte precum o plimbare în parc sau o bere cu prietenii. 

    Ce i-ai spune unui om care trece prin ce ai trecut și tu?

    I-aș spune în primul rând să își asculte medicii. Și apoi i-aș spune să fie optimist. Să fie încrezător și să își facă planuri de viitor.  

    Ai avut vreun moment când ți-ai pierdut speranța? Și dacă da, ce sau cine te-a ajutat să ți-o recapeți?

    Nu! Niciodată! Am avut prea mulți oameni buni lângă mine pentru ca acest lucru să îmi treacă prin cap. Așa cum vă spuneam, am avut niște doctori extraordinari și pasionați, care m-au încurajat clipă de clipă. Apoi a fost familia, care mi-a fost mereu alături și care m-a motivat să îmi doresc să mă fac bine.

    Unii pot spune că ai primit o nouă viață. Care sunt planurile tale acum? Cum vrei să o trăiești?

    Nu consider că am primit o nouă viață. Privesc totul ca pe un proces prin care am trecut cu ceva greutăți, cu sacrificii dar și cu mult sprijin, și în care timpul nu s-a oprit niciodată. Mi-am făcut mereu planuri de viitor, am visat și mi-am dorit constant același lucruri: să cânt, să petrec timpul alături de cei dragi și să mă bucur de orice moment. Sunt lucruri de care sper să am parte cât mai mult timp de acum înainte! Imaginează-ți că timpul nu se oprește și nu se va opri!

    Conturi Bancare

    ING BANK – RON:
    RO75INGB0000999909945747

    BCR – RON:
    RO72RNCB0067142282350001

    BCR – EURO:
    RO66RNCB0067142282350012

     

    Abonează-te la Newsletter

    Proiectele Noastre

    Eroii Nostri

    Resurse