Deși cancerul infantil este o boală rară, cu o incidență de doar 2% în patologia pediatrică, perspectiva este sumbră pentru orice părinte, mai ales că simptomele specifice sunt similare simptomelor altor boli mai puțin grave, ceea ce face ca depistarea să fie dificilă. Aproximativ 1 din 1000 de copii este diagnosticat cu leucemie înainte de a împlini 19 ani, deși aceasta este mai des întâlnită la copiii mai mici de 10 ani.
Leucemia este un cancer al măduvei osoase, miezul spongios al oaselor care produce celulele sângelui. Celulele albe anormale se divid incontrolabil și sufocă celulele albe sănătoase, ca și celulele roșii care duc oxigen în corp și trombocitele care controlează coagularea sângelui.
Desi există diferite tipuri de cancere la copii, 85% din acestea au semne de avertizare similare:
- pierdere în greutate continuă;
- dureri de cap, deseori cu vomă, noaptea sau dimineața devreme;
- umflături care cresc sau dureri persistente de oase, încheieturi, spate, picioare;
- tumori sau excrescențe în abdomen, gât, torace, pelvis sau sub axile;
- vânătăi, săngerări sau erupții cutanate frecvente;
- infecții repetate;
- greață persistentă sau vomă fără greață;
- oboseală constantă sau paloare vizibilă;
- modificări ale ochiului sau ale acuității vizuale care se produc brusc și persistă;
- febră recurentă de origine necunoscută.
Cauzele apariției leucemiei la copii nu se cunosc, însă specialiștii sunt de părere că responsabile, în majoritatea cazurilor, sunt anumite modificări genetice, moștenite sau dobândite, care determină o predispoziție. Prof. Mel Greaves, de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Londra, crede că la baza bolii stă o mutaţie genetică ce are loc în perioada de dezvoltare a fătului în viaţa intrauterină și care este destul de comună și pur accidentală, dar doar aproximativ 1% din bebelușii afectaţi vor dezvolta leucemie mai târziu în viaţă, din cauza unei mutaţii secundare care ar fi cauzată de o infecţie banală.
O expunere normală la germeni în primele luni de viaţă permite sistemului imunitar să înveţe cum să lupte corect împotriva infecţiilor. Absenţa unor infecţii naturale în dezvoltarea timpurie este corelată cu răspunsuri anormale ale sistemului imunitar mai târziu în viaţă. Aceasta explică de ce această formă de leucemie declanșată în copilărie este comună în ţările bogate, dezvoltate, dar aproape absentă în cele în curs de dezvoltare, dar și de ce copiii născuţi natural au un risc mai scăzut de a dezvolta această formă de cancer, comparativ cu cei născuţi prin cezariană (bebelușii născuţi natural sunt expuși la mai mulţi microbi faţă de cei născuţi prin cezariană).
Teoria lui Greaves face parte dintr-un efort al lumii medicale de a înţelege mai bine microbiota umană și rolul microbilor în general. Aceștia joacă un rol esenţial în sănătatea umană, de la alergii la boala Parkinson, depresie și acum leucemie. Ce pot să facă părinţii care sunt îngrijoraţi de riscul de leucemie? Pentru ca imunitatea organismului să funcţioneze normal, copilul nu trebuie ferit de expunerea naturală la bacterii sau virusuri. „Nu trebuie să fim extraordinar de îngrijoraţi de igiena copilului și obsedaţi de curăţenie. Ar fi bine și să îi încurajăm pe copii să se joace cu alţi copii, în special mai mari și de asemenea hrănirea la sân pentru 3-6 luni ar fi benefică”, spune Greaves.
Important de notat este că „Dacă în anii ’70 rata de supraviețuire în bolile oncologice la copii se situa în jurul valorii de 50%, după anii ’90 procentul se ridica la aproximativ 80%. Mai mult, dacă analizaă aceste cifre de supraviețuire în funcție de patologie, în unele boli cifrele depășesc 90%, ajungând uneori la 95 și chiar 98% (cazurile de cancer la copii diagnosticate în stadiu curabil n. r.)”, explică dr. Monica Dragomir, șeful secției oncopediatrie din cadrul Institutului Oncologic din București.