„Habar nu am avut de această insulă de profesionalism, de acest centru foarte modern,” povestea un pacient cu transplant medular pentru Hotnews, despre Centrul de Transplant Medular de la Institutul Fundeni, o secție la standarde occidentale unde se fac mai bine de 200 de transplanturi pe an, adulți și copii.
Dar și mai puțină lume are habar că Fundația pentru Leucemie Jose Carreras, o asociație internațională care are centre administrative în mai multe țări, printre care și Germania, este direct responsabilă pentru norocul nostru ca țară de a avea un centru realizat după protocoale nemțești, unde tot personalul secției, nu doar medicii, au beneficiat de training în Germania.
„Am avut un noroc extraordinar noi ca centru fiindcă această asociație internațională căuta un centru în Europa de Est unde să investească know-how, unde să o ia de la capăt și să aducă ei știință și colaborare. Au vizitat mai multe centre din Europa de Est și au ales Fundeni pentru a fi partenerul lor în ceea ce privește implementarea unui program de transplant medular. Asta se întâmpla în 2004,” povestește dr. Alina Tănase, care conduce Centrul de Transplant Medular de la Institutul Fundeni.
Ani mai târziu, mult iubitul tenor spaniol a zburat la București și a vizitat Centrul, declarându-se bucuros că prin fundația pe care o patronează a putut aduce o „contribuție modestă” pentru a ajuta pacienții din România, o țară „care are mari oameni de știință, foarte buni medici, care poate aveau nevoie doar de un impuls și asta e ceea ce am încercat să facem”.
Dar din toate ce au fost, nimic nu s-ar povesti dacă nu ar fi fost mai întâi… boala. În 1987, la 40 de ani, Jose Carreras atinsese culmea carierei sale, fiind aclamat atât de public, cât și de critici și având la picioare cele mai importante case de operă din lume. Visul urât avea să vină în acel an, într-o zi de vară: tenorul avea leucemie și șanse minime de supraviețuire.
„A fost un șoc. În primul moment m-am gândit la ce se gândesc probabil majoritatea pacienților care primesc un astfel de diagnostic – De ce eu? A doua zi, frații mei au venit de la Barcelona ca să fie cu mine”, povestește tenorul în una dintre puținele confesiuni pe care le-a făcut până acum privind experiența sa cu boala.
Se întâmpla când tenorul filma „La Bohème” în Paris. Se simțea foarte slăbit, extenuat chiar, și a luat decizia să meargă la spital pentru un control de rutină. După câteva ore, doctorii i-au cerut să rămână în spital peste noapte. De fapt, avea să stea în spital 11 luni, cumulând toate curele de chimioterapie care au urmat, cât și transplantul medular care i-a salvat de fapt viața.
Din cauza presiunii mediatice, autotransplantul s-a făcut la o clinică din Seattle, Statele Unite, unde i-a fost asigurat și un tratament experimental pentru perioada de recuperare, care nu era disponibil în Europa. Dar curele menite să îi distrugă propria măduvă și să îl pregătească pentru transplant au fost deosebit de dure, iar singura modalitate prin care a putut să treacă prin ele a fost să își cânte singur romanțele preferate pe care le cânta altădată publicului.
Un an mai târziu de la diagnostic, după ce a învins boala, tenorul a pus bazele Fundației pentru Leucemie Jose Carreras, cu scopul explicit de a înpoia societății tot ajutorul și toată știința de care a avut parte în lupta sa cu boala, în speranța că într-o zi medicii vor descoperi de ce apare leucemia, iar acela va fi sfârșitul acestei boli crunte.
Fundația are sediul la Barcelona, dar centre administrative în Statele Unite, Elveția și Germania și rămâne până în ziua de zi una dintre dintre cele mai importante priorități pentru Carreras, care și-a supus întreaga platformă mediatică obiectivului de a face ca această boală să fie cunoscută, tratată și învinsă.
