Cristian Stoica este asistent coordonator în compartimentul de transplant medular al Spitalului Colțea de peste 25 de ani, unde are în grijă atât pacienți cu afecțiuni hematologice grave, cât și mulți alți pacienți bolnavi de cancer al sângelui sau în recuperare. Și deși munca lui nu îi lasă prea mult timp liber la dispoziție, a acceptat invitația ARDCEL și a împărtășit cu noi observațiile și cunoștințele lui asupra nevoilor unice ale pacienților bolnavi de cancer al sângelui, rolul asistenților medicali și importanța compasiunii și a unei bune comunicări atunci când oferi îngrijire medicală superioară.
Poți să ne povestești ce implică munca ta la Spitalul Clinic Colțea? De cât timp lucrezi acolo?
Mi-am dorit de copil să lucrez la Spitalul Colțea, de la vârsta de 3 ani, timp de aproximativ 10 ani am făcut diferite tratamente și exerciții în secția de oftalmologie a acestui spital și m-a fascinat această clădire istorică și personalul cu care am interacționat la acea vreme. Îmi doream să ajung să pot să fac și eu ce au făcut acei oameni pentru mine. Viața și destinul m-au adus în urmă cu 25 de ani la acest spital în secția de hematologie care se înființase în anul 1994 chiar pe locul secției de oftalmologie.
Pot să spun că în această secție și sub îndrumarea doamnei Profesor Delia Mut Popescu, a colectivului de medici de asistente și personal auxiliar, un colectiv care în acea vreme începea să se coaguleze și unde am învățat profesia de asistent medical de hematologie, unde pacienții sunt oameni ca și noi, dar care au nevoie de îngrijire medicală de cea mai bună calitate și de un suport emoțional deosebit.
Cum arată o zi din viața ta la Spitalul Colțea?
Nu sunt zile standard. Fiecare zi este unică, intri pe poarta spitalului, îți lași bagajul tău cu probleme, te îmbraci în uniformă și te apuci de lucrurile pe care trebuie să le faci pentru alinarea suferinței semenilor noștri. Fiecare zi este încărcată de problemele și nevoile pacienților, iar la sfârșitul programului dacă ai obținut un zâmbet de la omul pe care l-ai îngrijit asta înseamnă o zi împlinită.
Care a fost cea mai copleșitoare zi din meseria pe care o faci?
Nu a fost o zi, ci o noapte de Crăciun, era anul 1998, aveam aproape un an de când lucram. De obicei în aceste perioade de sărbători rămân pacienții foarte gravi. În acea perioadă rămăsese internată o pacientă tânără până în 30 de ani cu leucemie acută cu o anemie și trombocitopenie foarte severă, era într-o stare semicomatoasă. Mama acestei fete s-a rugat la Dumnezeu toată noaptea în genunchi pe hol lângă ușa salonului, am administrat sange1CE (concentrate eritrocitar) si trombocite 6 CT (concentrat trombocitar) până la orele 4 dimineața. Nu munca, ci încărcătura emoțională m-a copleșit. Dimineața mi-a zâmbit cum a putut și mi-a mulțumit…Acea fată a fost externată în ajunul Anului Nou și a plecat pe picioare să sărbătorească trecerea în noul an.
Care a fost cea mai mare provocare pe care a trebuit să o depășești în munca pe care o faci?
Fiecare etapă a profesiei are provocările ei, când te angajezi este ceva nou, când colectivul te apreciază în profesie este altă provocare, vrei să demonstrezi. Periodic în această profesie există descoperiri pe linie de medicamente, pe linie de administrare a terapiilor. Aici provocarea cea mare este să fii aliniat la noile descoperiri ca cetățenii acestei țări să fie egali cu ceilalți cetățeni europeni.
Cum reușești să faci față încărcăturii emoționale la care ești supus în munca ta cu pacienții?
Aici este greu de răspuns pentru că îți rămâne câte ceva de la fiecare pacient, cu bune, cu rele, nu îți iese tot ce vrei și ești afectat de poveștile lor, de viața lor. Omul când se simte bine după tratament, după anumite proceduri cum ar fi chimioterapia sau transplantul, se apropie de tine, îți povestește, te consideră apropiatul care îl ajută, care îl salvează, are încredere în tine, este bine. Dar când îi este rău își pune toată speranța în tine, tu ești profesionistul, ești primul om cu care ia contact în spital, la camerele de gardă este asistentul, analizele le recoltează asistentul, tratamentul îl face asistentul, este un membru important al echipei de îngrijire (pacient, medic, asistent, infirmier), de aceea și încărcătura emoțională este mare, iar aceasta se descarcă prin discuțiile între colegi împărtășind experiențe asemănătoare. Sunt întâlnirile cu diferite persoane specializate, psihologi, psihoterapeuți care ne orientează în gestionarea situațiilor delicate.
Ce poate sa facă cineva care vrea să ajute pacienții de la Spitalul Colțea, dar nu lucrează acolo sau în domeniul medical? Cum crezi că ar putea să îi ajute pe acești pacienți?
Părerea mea este că ajutorul de care avem nevoie constă în rearanjarea valorilor în sistemul sanitar unde pacientul trebuie să fie în centru. În aceste timpuri sistemul sanitar este bolnav. Și subfinanțat. Aș vrea ca persoanele care vor să ajute să arate aceste probleme ca decidenții politici să redea spitalelor menirea de îngrijire a pacienților. Avem nevoie de suport psihologic, de ajutorul kinetoterapeuților după perioade de lungi terapii cu imobilizare prelungită la pat.
Nu de puține ori am avut nevoie de anumite materiale sanitare sau medicamente indispensabile anumitor faze ale tratamentelor, sau în realizarea recoltării de celule stem, sau a efectuării transplantului și atunci s-au găsit oameni care prin diferite forme de donații au ajutat rapid, astfel eliminând lanțul birocratic ce pune în pericol viața pacientului. Aceste probleme nu s-au terminat și nu sunt șanse să se termine curând și vom avea în continuare nevoie de asemenea oameni.
Care crezi că este cel mai important lucru pe care ar trebui să îl știe oricine despre pacienții de la Spitalul Colțea?
Spitalul Colțea tratează afecțiuni cronice cu profil de oncologie și hematologie. Acești pacienți au afecțiuni grave care destabilizează și distrug vieți, de aceea un lucru important este cercetarea în aceste domenii. În Clinica de Hematologie există un laborator performant unde lucrează profesioniști în domeniul cercetării, de asemenea există și un Compartiment de Transplant Medular în care se efectuează transplanturi de celule stem. În hemopatiile maligne avem o experiență de 10 ani, colectiv tânăr, listă cu pacienți, cinci paturi, spațiu pentru extindere, proiect pentru bancă de celule stem, dar și multe piedici în realizarea proiectului de extindere al Compartimentului de Transplant Medular și a Băncii de Celule, de la orgolii până la finanțe și politică, din păcate încă o pierdere pentru pacient.
Ce ar trebui să știe orice persoană despre afecțiunile și tratamentele pe care le urmează acești pacienți?
După cum spuneam mai sus, profilul spitalului este pentru bolnavii cronici, cu două clinici universitare de hematologie și oncologie, o pondere importantă fiind a pacienților cu aceste afecțiuni neoplazice.
Despre tratamente pot să vă spun ca sunt aliniate la ultimele standarde mondiale în materie de medicamente și protocoale de aplicare ale acestora. Aminteam despre laboratorul de hematologie unde se pot stadializa hemopatiile maligne pentru aplicarea unui tratament cât mai eficace cu produse monoclonale accesibile acestor afecțiuni, de asemenea Compartimentul de Transplant Medular unde s-au realizat aproape 200 de proceduri la pacienți începând de la vârsta de 18 ani, în mare măsură recuperarea este totală, pacienții își reiau locul în familiile lor și în societate.
Ce putem face noi toți să ne asigurăm că mult mai mulți pacienți hematologici au acces la resurse, tratament și transplant, că au șansa să trăiască o viață lungă, sănătoși?
În primul rând trebuie să nu ajungem aici, prin prevenție. Asta presupune controale periodice și orice afecțiune tratată cu interes, deci promovarea controalelor periodice. Promovarea informațiilor despre serviciile sanitare ale Spitalului Colțea și despre lipsurile din spital și din sistem. Este o vorbă: “Copilul care nu plânge, rămâne cu buricul nelegat”. Treburile nu sunt roz întotdeauna, dar trebuie să fim mai buni, să fim profesioniști în meseria noastră și atunci toată lumea are de câștigat: pacientul are un tratament corespunzător, asistentul este mulțumit cu succesele de la locul de muncă. Ceilalți să ne acorde încrederea lor, să știe că vom face tot ce ne stă în putință pentru binele pacienților.
